Despre familia Kabdebó

     Armenii reprezintã unul dintre cele mai vechi popoare din lume, având o istorie bogatã ºi plinã de tragedii. Þara lor de origine este teritoriul între Marea Neagrã, Caucaz, Lacul Urmia ºi Eufrat, un podiº între Georgia, Azerbaijanul, Iranul, Irakul  ºi Siria de astãzi. La sfârºitul secolului al 14-lea Armenia ºi-a pierdut existenþa sa ca stat independent de douã milenii. Cu timpul þara a ajuns sub dominaþie persanã, turcã, rusã ºi au început valurile de emigrare. ªi strãmoºii familiei Kabdebó au emigrat spre vest pe la sfârºitul secolului al 14-lea, împreunã cu alte zeci de mii. Ocolind Marea Neagrã spre nord, s-au stabilit în Moldova, unde marea lor majoritate ºi-au continuat meseria învãþatã în þara de origine. În locul numelor armeneºti, care pentru populaþia localã erau de neînþeles ºi aproape imposibil de pronunþat, au început sã-ºi ia porecle româneºti.
    Numele original armean al familiei Kabdebó era "JEZERAN", care însemna "om care se ocupã cu boi". Din cauzã cã ºi în Moldova au continuat meseria de mãcelar, iar mãcelarii de acolo au avut ca emblemã un cap de bou montat deasupra intrãrii în magazin, au fost porecliþi, iar mai târziu denumiþi "Cap de bou". Asemenea cu strãmoºii noºtri, multe alte familii de origine armeanã ºi-au pãstrat denumirile luate în Moldova, numai forma scrisã s-a schimbat conform ortografiei ºi a pronunþãrii maghiare. De exemplu: Patrubány (patru bani), Esztegár (stegar), Kápálb (cap alb), Dzsokebin (joacã bine), Verzár (vãrzar), Vákár (vãcar) etc.
    Domnitorul Ardealului, Apafi Mihály I. a chemat din Moldova în Ardeal opt-zece mii de familii armeneºti prin anii 1600 pentru stimularea comerþului ºi a economiei þãrii. Armenii, de obicei harnici ºi foarte mobili, erau în general industriaºi sau comercianþi ºi s-au integrat relativ repede în mediul paºnic ºi tolerant, iar, din cauza cãsãtoriilor mixte, au devenit maghiari în decursul a câtorva generaþii.
    Cu trecerea timpului, cum familiile armeneºti deveneau din ce în ce mai numeroase ºi mai diverse, s-au modificat ºi scrierea numelor de familie. Familia Kabdebó are o ramurã care îºi scrie numele "Kabdebó", alþii scriu "Cabdebó", sau "Kapdebó", sunt care scriu "Capdebo", dar existã o ramurã care scrie "Kabdebon".
   Noi, ramura Kabdebó din Odorheiu Secuiesc, considerãm cã suntem descendenþii familiei Kabdebó din Gheorgheni. Un membru al acestei familii, Kabdebó Márton, comerciant din Gheorgheni, ºi-a cumpãrat cu 40000 forinþi de aur moºia Talpas din judeþul Arad, iar în anul 1838 a primit de la Ferdinand I., împãratul Austriei ºi regele Ungariei, titlul ºi stema de nobil pentru el, fii sãi (Jakab, Miklós ºi Károly) precum ºi pentru nepotul sãu Antal, descendent al fiului sãu decedat, Péter.
    Conform documentelor originale, strãmoºul familiei Kabdebó din Odorheiu Secuiesc a fost Kabdebó Antal, nãscut la 2 mai 1818 în localitatea Frumoasa (lângã Miercurea Ciuc), având ca meserie comerþul. A decedat la 24 iulie 1900 în Remetea (lângã Gheorgheni). Nevasta sa a fost Ávéd Mária, nãscutã în Gheorgheni, necunoscânde-se data ºi locul unde a murit. S-au cãsãtorit la 19 mai 1857 în Gheorgheni. Au avut cinci copii: Gergely, Veronika, József, Antal ºi Anna.
    József s-a nãscut în Remetea în anul 1867, fii sãi au fost József, Sándor ºi András. András (nãscut în Odorheiu Secuiesc în anul 1907) a avut patru copii: Sándor, András, Zsófia ºi Éva. Kabdebó (numele dupã soþ este András) Éva  are trei copii: Zoltán, Levente ºi Kinga. Zoltán ºi Levente sunt asociaþi la Tipografia Kabdebó.
    Emblema tipografiei este proiectatã de Sándor, fratele Évei. A folosit mai multe motive din stema de nobil a familiei. Orbán Levente, soþul Zsófiei (fiica lui Sándor), deasemenea este asociat în firmã.
Clãdirea în care se aflã sediul tipografiei este proprietatea Évei.