Strămoșii familiei Kabdebó provin din teritoriul fostei Armenia, de unde, la sfârșitul secolului al XIV-lea, au fost nevoiți să se refugieze împreună cu zeci de mii de conaționali. Ocolind țărmul nordic al Mării Negre, s-au stabilit în Moldova. Acolo și-au continuat meseriile tradiționale și, cu timpul, întrucât numele armenești erau greu de pronunțat și lipsite de sens pentru populația locală, au început să adopte porecle descriptive.
Numele armean originar al familiei Kabdebó era JEZERAN, care înseamnă „om care se ocupă cu vitele”. În Moldova au continuat să practice meseria de măcelar, iar simbolul breslei era capul de bou atârnat deasupra intrării în prăvălie, astfel li s-a atribuit denumirea „Cap de bou”.
În secolul al XVII-lea, principele Mihály Apafi I a chemat aproximativ opt-zece mii de armeni din Moldova în Transilvania, pentru a impulsiona dezvoltarea economică și comercială a țării. Armenii, harnici și întreprinzători, implicați în meșteșuguri și comerț, s-au integrat relativ repede în mediul pașnic și primitor de aici, iar prin căsătorii mixte au devenit maghiari în decurs de câteva generații.
Numeroase familii de origine armeană au păstrat poreclele adoptate în Moldova, adaptându-le la grafia și sonoritatea limbii maghiare. De exemplu: Patrubány (patru bani), Esztegár (stegar), Kápálb (cap alb), Dzsokebin (joacă bine), Verzár (vărzar - cultivator de varză), Vákár (văcar) etc.
De-a lungul timpului, și grafia numelui familiei extinse Kabdebó a cunoscut mai multe variante, astfel că astăzi apare sub diferite forme: Kabdebó, Cabdebó, Kapdebó sau Kabdebon.
Ramura din Odorheiu Secuiesc își are originea în familia Kabdebó din Gheorgheni. Un membru al acesteia, negustorul Kabdebó Márton, a cumpărat domeniul Talpas din comitatul Arad, iar în anul 1838 a primit diplomă nobiliară și stemă cu predicatul „de Talpas” de la Ferdinand I al Austriei.
Emblema tipografiei a fost concepută de Kabdebó Sándor, care a integrat în creația sa mai multe motive din stema nobiliară a familiei.
